Ce voi face clepsidrei

Clepsidra nu ne iartă

Niciodată.

Ce e un fir din tot nisipul mării?

Pentru o CLIPĂ, e speranţa îndurării

Că va rămâne suspendat în timp.

Că va purta o taină şi un chip.

Ştiu ne'ndurată

clipă-ndepărtată

că te-ai pietrificat ca un coral,

că neclintită stai pe un perete

ca rochiile vechi de carnaval.

Se poate orologiul că a stat,

pe frontispiciul vechiului palat

şi pentru-o clipă doar

în lan de păpădii

se ţin de mână iarăşi doi copii.

Te voi desface!

Poate... te voi sparge!

Clepsidră care vânturi pururi timp

şi în genunchi voi căuta plângând,

prin toate firele, un singur chip

acolo pe bobul de nisip

şi-n gand.