COPIII DE PE STRADA VIITOR
Narcis,
Băiatul popii Cireşel
Bălai ca un păienjenel
Era ținut în curte şi ferit
De tot alaiul aiurit
al tuturor copiilor.
Când rareori trecea pe stradă
Păşea smerit
Dar pasul lui grăbit
Precum potcoavele , placheuri sunătoare
stârnea copiii toţi grămadă
şi nu era vreo cale de scăpare.
Lovind cu pumnii mici,
Ameninţând,
Întreaga gloată îi sărea în spate
Şi-l obligau să spună pe-nşirate
Cântări şi rugăciuni...
Iar Narcis sughiţând
De spaimă şi bătaie
Spunea sub ghionturile ploaie,
la-ntâmplare
Frânturi de psalmi
printre sughiţuri
şi lacrime de implorare,
Dar poate pentru
a se revedea scăpat
La urmă se ruga cu-adevărat.
Copil mai scărmănat ca Narcis
nu-i.
Şi toţi râdeau şi fluierau
în urma lui.
Aşa se întâmpla din când în când
Dacă lui Narcis
îi dădea prin gând
să treacă iar pe strada Viitor.
Era "deliciul" tuturor
copiilor.