Ecou

Întinde mâinile să ţii

Acest caiet de poezii,

Cu foile-ndoite şi bolnave,

Aceste cugetări-enclave.

În ele, pulsul meu uşor

Face un cerc, ca uliu'n zbor

În căutarea unui vârf de ac,

Peste pământul inimii posac.

Rămasă-n urmă tinereţea mea

Era cândva de-o seamă cu a ta

Şi-mi pare totul neschimbat în mine,

Răscumpărat prin frumuseţea ta

cu bine.

Îşi dau aceste file vorbitoare,

Ca un ecou prin zile trecătoare,

Ca un motan ce se va alinta,

Torcând cuminte-n poala ta.