Iarba moale de acasă

          Iarba moale de acasă

          Mâna mea prin iarba deasă,

          Ochii mei pe chipul tău

          Raze răsfrângând mereu.

          Lasă-mă să te alint

          Braţ de floare de argint,

          Mirosind a iarbă crudă

          Lăcrimând, ochii o udă.

          Câteodată îţi privesc

          Pleoapele când se unesc,

          Ascunzând pupila neagră

          Ca o noapte rondă-ntreagă.

          Şi trec degetele mele

          Peste buzele inele,

          Peste nas şi peste frunte

          Fără teamă, fără cute.

          Frumuseţe şi-ndrăzneală

          De copil nedus la şcoală,

          Învăţat în taină toate

          Şi ferit de răutate.

          Fiul meu, iubitul meu,

          M-aş mai sprijini niţel

          De frumoasa ta făptură

          Şi-aş dori s-ascult din gură

          Cum îmi spui mereu „iubeta”,

          Asta să-mi fie pecetea.