Naşterea primăverii

O, bucurii de flori de primăvară

Să nască din adânc, a câta oară?

Culori şi mici parfumuri violete

Care de care mai discrete.

Pământul înfloreşte dintr-o dată

Pământul ţeapăn a născut o fată,

Ce umple de miros întreaga zare

şi picură în iarbă vreo culoare.

O fată care are plete lungi,

Ca sălciile de pe lunci,

şi ochii verzi ca frunzele ei crude

şi coapsele frumoase şi rotunde.

Şi florile - din pomi – cu rochii creţe,

Îndepărtează ochii de tristeţe

Şi deşi ele-n sine sunt amare,

Îţi umplu nările de încântare.

O, fată a florilor de primăvară

Mult aşteptată-a ochilor comoară,

Voi ce cunoaşteţi ceasul pe pământ

şi înfloriţi cuminte rând pe rând.