Pamflet adresat Președintelui Iohanis

Ați încurcat-o rău de tot

Stimate dom’le Președinte,

Nu pentru că n- aveți cuvinte,

Ci pentru c-ați uitat de vot,

Când neamul nostru românesc

Călcând de tot pe demnitate

S-a încrezut că ”neamțul poate”

Dar , azi , gândindu-mă roșesc!

A stat diaspora în ploaie,

S-a răsculat la ambasade,

Am fost cu toții o văpaie

Care a ars și încă arde!...

Acum , stând strâmb și judecând

După dreptate, cum se-arată:

Figura aceea cumsecade

A lui Iohanis  de-altă dată…

Vorbeați  încet și liniștit

Și noi credeam în forța demnă,

Dar dumneavoastră ne-ați mințit,

Fiindcă n-aveați de spus NIMIC

Poporului nemultumit

Si- ați devenit din MARE- mic.

Ați înșelat la sfert de veac

Speranțele unui sărac,

Care cu mâna tremurâ

Și-a dat un gir,pe vorbe-n vânt

Al unui om ce nici nu-i pasa

De cei ce n-au pâine pe masă.

Aveți putere,dar puterea

Se știe,cu cât e mai mare

Corupe omul și mai tare.

Alegeți  astăzi cui serviți:

Clasei politice corupte

Prin care o să ne zdrobiți,

Sau României pe redute

(Noi cei săraci, încă uniți) ?

Tăcerea dom`le Președinte…

E un răspuns cu mult mai tare

Versus alergătura noastră

La secțiile de votare.

Dacă aveți sânge în vine

 Mai întrebați-ne odată

Dacă votarea ne convine,

Sau dacă n-ați făcut-o lată.