Patetica

De parcǎ aripi lungi de pescǎruşi

Ating spumoase clape

ale mǎrii,

Un cântec dǎ iubirea îndurǎrii ,

Plutind pe ape

De speranţe duşi.

Un sunet

Mai adânc decât posibil,

Mai lung

Decât sǎrutul reversibil,

Cel care cere alt şi alt adânc în locul lui…

Patetica rǎspunsului dintâi.

Patetica

De smirnǎ picurând

Din degetele care alintând

Se depǎrteazǎ bâjbâind în noapte,

Prin ceaţǎ, mai departe,

Mai departe…

Voi regasi-o poate prea târziu

Patetica acelui pescǎruş,

Care-a bǎtut cu aripile-n geam.

Acuma ştiu,        

Atunci nu prea ştiam,

Cǎ viaţa e un cîntec la pian.