Poema paginii de gardă

          Poema

          paginii de gardă

          E mută,

          Cum îi şade bine

          Unei foi albe, plină de prea multă

          tăcere cuibărită-n mine.

          N-ai printre rânduri

          ce citi,

          N-au corectorii

          ce munci,

          E ca abisul de la început,

          Căruia i-a urmat acest pământ.

          Prea albă ca s-o iei

          în seamă,

          Îţi stăruie pentru o clipă-n palmă…

          Şi totuşi are poezia ei

          Tăcută, negândită niciodată,

          De gardă stă

          paloarea ei curată.

          Poema paginii de gardă

          E nudă parcă, aşteptând

          Să rupi tăcerea

          Şi s-aşezi un gând

          autograf,

          necunoscutului din stradă.